Filtre. Masti. Toti le avem, toti le purtam. Omului ii place sa compare viata cu o suita de lucruri. Ba e o scena, ba e prada, ba e o autostrada cu doua sensuri si rascruci, viata nu e niciodata doar viata.
Veghem in lanuri de secara de dimineata pana seara si incercam sa ne resuscitam singuri prin tot felul de metode. Hai sa ne certam, hai sa ne iubim, hai sa fugim, hai sa riscam, hai sa glumim, hai sa ne jucam, hai sa simtim, hai sa ne oprim, hai sa adulmecam, hai sa visam, hai sa ne inspiram reciproc, hai sa lucram, hai sa speram, hai sa dorim, hai sa nu ne dorim, hai sa gandim, hai sa vorbim, hai sa gandim, hai sa gandim, de ce nu gandim?
Dileme, tot felul de dileme, de intrebari care ne trezesc, ne framanta si ne cresc, suntem gata de prajit. Sau de bagat in cuptor. Sa ardem, zic, sa ardem intr-un foc mocnit si sa miroasa a fum, a iarna, a copilarie.
La 8.15 am ajuns intr-o scara de bloc. La 11 plecam din alta cu un taxi plouat, plecam inspre locul cald si bun in care ma aflam. La 2 dimineata dadeam de cheie linistita si ma gandeam la vara. Sa renuntam, zic uneori. Sa renuntam la a ne ascunde dupa copaci de speranta, sa renuntam sa mai luptam pentru inca o luna de singuratate.
Sa renuntam sa mai credem ca toate astea au un sens, evident, fiindca n-au si timpul trece, al dracu timp, tot trece, de cand ne-am nascut tot trece. De cand l-am constientizat si urat, tot trece. Asta stie timpul sa faca: sa treaca. Sa treaca si sa ne ia cu el in cine stie ce lume bantuita de oaze.
Apoi imi dau seama ca e mai usor sa renunti, decat sa te lupti, iar eu nu-s omul care sa aleaga calea cea simpla. Si mai stau pe scaunul ingust, cu mii de frici atarnate de spatar, de parca ar fi “the chair”, ala pe care iti pui toate hainele vraiste fiindca esti prea secat de energie sa tii o ordine in ganduri, d-apoi in haine.
Nu renunt acum. Poate mai incolo, cand va ramane doar scrumiera plina de chistocuri stinse. Nu renunt sa cred in mine si in tine, din inertie cred pana si in cutia de viteze care pocneste, adica poate n-are nimic pana la urma si nu trebuie sa intru cu ea in service. Fiindca daca intru cu ea in service cine stie cate alte probleme ii gasesc ceilalti, cine stie pe cate drumuri a umblat in viata asta si cat a gresit. Cate probleme care nu pot fi rezolvate…
Dar poate cine stie, asa e singura metoda prin care poti intelege ca asa e ea din fabricatie… defecta.